Când adolescenții vor să se mute de acasă

Pentru unii adolescenți, plecarea prematură de acasă devine inevitabilă, deoarece încep o formare profesională sau studii universitare departe de casă. Pentru alți adolescenți, conflictele din familie pot constitui un motiv pentru a lua în considerare găsirea unei alte locuințe. Totuși, tinerii au dreptul să-și aleagă liber domiciliul abia de la vârsta de 18 ani. Până atunci, se aplică următoarea regulă: minorii pot părăsi casa părintească doar cu acordul părinților. În acest articol veți afla care este situația juridică atunci când tensiunile și conflictele cu părinții sunt cauza plecării din casă și ce trebuie să știe părinții și tinerii adulți cu privire la acest subiect.

Faptul că tinerii doresc să se desprindă de familie pentru a-și bucura de libertate și de independență este un proces de dezvoltare absolut normal. Până la atingerea majoratului, însă, părinții dețin, în cadrul autorității părintești, întreaga autoritate asupra persoanei și asupra patrimoniului copiilor lor. Îngrijirea personală include și așa-numitul drept de a stabili locul de reședință. Aceasta înseamnă că părinții pot decide unde locuiește copilul lor în mod permanent și unde se află centrul vieții sale. Prin urmare, cine dorește să se mute de acasă la o vârstă fragedă, la 16 sau 17 ani, are neapărat nevoie de consimțământul lor.

Dacă considerați că copilul dumneavoastră este suficient de matur și responsabil pentru a locui singur sau dacă începerea formării profesionale sau a studiilor implică o schimbare a domiciliului, nimic nu se opune închirierea unui apartament propriu sau a unei camere într-o locuință comună, cu acordul tutorilor legali. Cu toate acestea, tinerii au o capacitate juridică limitată înainte de împlinirea vârstei de 18 ani. Acest lucru înseamnă că minorii nu pot semna singuri un contract de închiriere. De asemenea, contractul cu furnizorul de energie sau contractul de telefonie mobilă necesită acordul părinților, atâta timp cât copilul este minor.

În cazul unor circumstanțe grave care pun în pericol bunăstarea copilului, minorii se pot adresa Serviciului de Protecție a Copilului pentru a primi sprijin și pentru a obține o hotărâre corespunzătoare din partea instanței de familie, care, de exemplu, să retragă dreptul de a stabili locul de reședință. Conflictele „normale”, așa cum apar în perioada pubertății în aproape toate familiile, nu sunt suficiente pentru a justifica măsuri atât de drastice.

Părinții sunt responsabili pentru întreținerea copiilor, chiar și după împlinirea vârstei de 18 ani. Obligația de întreținere încetează abia atunci când copiii sunt capabili să se întrețină singuri din punct de vedere financiar, adică, de regulă, după finalizarea unei formări profesionale sau a studiilor universitare sau, în anumite condiții suplimentare, până la împlinirea vârstei de 25 de ani. Acest lucru se aplică și în cazul în care copiii nu mai locuiesc acasă.

În cazul în care tânărul urmează o formare profesională și, din acest motiv, nu mai locuiește cu părinții, se poate acorda o alocație pentru formarea profesională, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare. Studenții pot solicita BAföG. În cazul unei formări școlare, este posibil să existe dreptul la BAföG pentru elevi. Ucenicii și studenții minori au aceleași drepturi ca și persoanele majore. Sfaturi pentru a formare profesională sau studiile sunt disponibile pe portalul Familienportal.NRW.