Un parteneriat echitabil

„Eu muncesc toată ziua, în timp ce tu stai la soare pe terenul de joacă!”, „Tu te uiți liniștit la serialul polițist, iar eu trebuie să sortez rufele târziu în noapte!” – astfel de reproșuri sau altele similare sunt expresia nemulțumirii într-o relație. Sentimentul că muncești mai mult și ai mai puțin timp liber decât partenerul sau partenera ta generează frustrare. La aceasta se adaugă faptul că sarcinile legate de creșterea copiilor și treburile casnice nu sunt răsplătite nici cu o recunoaștere financiară, nici cu o promovare în carieră – și, de prea multe ori, nici măcar cu aprecierea cuvenită.

Totuși, chiar dacă unul dintre părinți rămâne acasă cu normă întreagă, asta nu înseamnă că trebuie să se ocupe singur de toate treburile familiale și casnice. Cine are grijă de copii mici este, de obicei, pe picioare de dimineața până seara (și uneori chiar și noaptea), fără ajutor din exterior. Nu e de mirare că pare nedrept când celălalt se relaxează după ce termină programul de lucru. De aceea, este important să facem vizibile sarcinile din familie și gospodărie și să le împărțim în mod echitabil – cel mai bine cu ajutorul unui plan scris.

Gândiți-vă apoi împreună cum pot fi repartizate în mod echitabil sarcinile identificate în inventar. La repartizare, țineți cont de preferințele și punctele forte personale – acest lucru sporește motivația și eficiența. Cel care face ceva cu plăcere sau se pricepe deosebit de bine la asta preia acest domeniu (de exemplu, călcatul rufelor sau grădinăritul). Treceți în plan cine ce face și cât timp necesită sarcina respectivă. Planul este echitabil atunci când, în final, ambilor parteneri le rămâne același timp liber.