Șantier în creier

Oare unde a dispărut copilul meu? Fiica mea drăguță s-a transformat într-o fată capricioasă, iar fiul meu iubit organizează petreceri excesive împreună cu prietenii lui. Schimbările majore de personalitate din perioada pubertății se datorează unei transformări profunde la nivelul creierului. Aici puteți citi cum „șantierul din creier” influențează gândurile, lumea emoțională și percepția senzorială a adolescenților și cum vă puteți însoți copilul în perioada pubertății.

La bebeluși și în copilărie, creierul se dezvoltă într-un ritm rapid. În funcție de influențele mediului înconjurător, se formează conexiuni între emisferele cerebrale și între celulele nervoase. Și procesul nu se oprește aici. Începând cu vârsta de aproximativ unsprezece ani, începe etapa de optimizare: sistemul nervos din creier suferă acum o transformare profundă. În acest proces, creierul își organizează activitatea în mod eficient: elimină conexiunile neutilizate dintre celulele nervoase și le consolidează pe cele folosite frecvent. Aceste modificări provoacă un haos imens în creier – și pot duce la situația în care abia vă mai recunoașteți propriul copil. Chiar dacă procesul de reorganizare poate părea haotic, acesta are totuși o funcție importantă: pe parcursul maturizării se formează conexiunile dintre celulele nervoase din creier, adică rețelele neuronale. Acestea se dezvoltă pe baza experiențelor trăite de copilul dumneavoastră și a ceea ce învață.

Cortexul frontal, care organizează și structurează, este cel care suferă cel mai mult timp de pe urma acestei reorganizări. În această perioadă, el este, ca să zicem așa, inactiv. De aceea, în perioada pubertății, această zonă a creierului nu poate controla în mod adecvat comportamentul social. Consecințele: schimbări bruște de dispoziție la adolescenți, de la „în al nouălea cer” la „deprimat până la moarte”, lipsa controlului asupra propriilor impulsuri și, uneori, chiar accese de furie. În timp ce mecanismul de control este inactiv, sistemul de recompensă din creier solicită permanent dopamina, hormonul fericirii. Asta înseamnă că adolescenții au o nevoie uriașă de recompense și recunoaștere. Cel mai important pentru ei este recunoașterea din partea colegilor de aceeași vârstă. De asemenea, crește apetitul pentru risc – mai ales în rândul băieților. „Frâna mentală” naturală, care protejează împotriva acțiunilor periculoase, precum probele de curaj sau consumul de droguri, nu funcționează încă.

Mulți tineri nu numai că au dificultăți în a-și controla comportamentul și a-și gestiona emoțiile, dar adesea nu mai reușesc să-și organizeze atât de bine activitatea. Uneori nu reușesc să-și planifice acțiunile în mod țintit: uită de temele pentru acasă sau nu se pregătesc corespunzător pentru următorul test. Prin urmare, pe durata procesului de reorganizare a creierului, performanțele școlare pot scădea temporar la un nivel foarte scăzut.

Abia în jurul vârstei de 20 de ani se încheie maturizarea creierului

În primul rând, ar trebui să conștientizați ce înseamnă pentru copilul dumneavoastră această „șantier” din mintea sa. Acest lucru vă ajută să manifestați înțelegere față de un comportament care uneori poate fi greu de suportat. La un moment dat, haosul din mintea lui va trece și veți vedea că răbdarea dumneavoastră a dat roade: la finalul acestui proces, veți avea în fața dumneavoastră un tânăr matur.

Iată cum vă puteți sprijini copilul în perioada pubertății:

• Oferiți-i copilului dumneavoastră structură și orientare printr-o rutină zilnică regulată și prin sprijinul dumneavoastră.
• Aveți grijă, pe cât posibil, ca copilul să doarmă regulat și suficient. Somnul este deosebit de important în această perioadă solicitantă!
• Nu-i impuneți limite prea stricte: oferiți-i adolescentului dumneavoastră posibilitatea de a-și explora limitele și de a face față provocărilor.
• Arătați-i copilului dumneavoastră că îi sunteți alături, orice s-ar întâmpla, și că aveți încredere în el. 
• Dar precizați-i, de asemenea, că este responsabil pentru propriile acțiuni și că trebuie să suporte consecințele (de exemplu, să facă curățenie după o petrecere în care s-a exagerat).
• Împărtășiți-i copilului dumneavoastră îngrijorările dumneavoastră – de exemplu, în ceea ce privește drogurile sau provocările de curaj. Astfel, îi arătați că nu vă este indiferent cum se simte fiica sau fiul dumneavoastră.